Articole recente

Aurel Vlad (n. 1954, Galati) este sculptor, desenator si gravor, profesor universitar la Universitatea Nationala de Arte Bucuresti, personalitate de prim rang a artei romanesti contemporane. Din 1990 este membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania. Absolvent al Institutului de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu", Sectia Sculptura, Bucuresti, clasa profesor Geta Caragiu Gheorghita si prof. Marin Iliescu (1980-1984), Aurel Vlad este, din anul 2008, Decan al Facultatii de Arte Plastice, Universitatea Nationala de Arte Bucuresti.Inainte de a intra la facultate, Aurel Vlad a fost instruit de sculptorul Napoleon Tiron, pentru ca mai apoi sa faca parte din clasa de sculptura a profesoarei Geta Caragiu. Nu sunt prea multi sculptori care se pot mandri ca se trag dintr-un asemenea lineaj pedagogic. Napoleon Tiron stia sa-si recruteze elevii si nu de multe ori ii supunea la teste imprevizibile. Primul dintre ele era acela de a le testa memoria vizuala punandu-i sa deseneze ruta care ii aducea la atelierul sau aflat, in anii '70, pe strada Academiei din centrul Bucurestiului. Geta Caragiu, unul dintre cei mai inteligenti pedagogi artistici, nu a cautat niciodata sa se reproduca in mintea studentilor, ci i-a facut sa se descopere pe sine, fapt dezarmant intr-o disciplina in care egoul este mai puternic ca piatra. In perioada premergatoare studentiei lui Vlad, in atelierul lui Tiron se nasteau niste "mastabule", creaturi himerice realizate din increngaturi de lemn, legate cu sfoara de manila inmuiata in clei de oase. Ele au lasat o impresie asupra generatiei noastre nu atat prin faptul ca erau complexe si monumentale, ci pentru simplitatea procesului artistic prin care erau create. Dupa 35 de ani, pot sa mi-l inchipui pe Aurel Vlad incercand o experienta similara.

" "Cred in puterea gestului de a deveni arta. Cred în acele gesturi transmise de la inceputurile vietii, care exprima emotii, sentimente, pasiuni, stari, limite. Ele devin fiinte pline de viata, care se sperie, vibreaza, se lumineaza, daruiesc, sufera sau se bucura. Astfel de gesturi devin simboluri ale bucuriei sau durerii, ale fricii sau curajului, ale binecuvantarii sau distrugerii…"
" " Un barbat si o femeie (Adam si Eva?), cu bratul indoit deasupra capului in momentul lovirii sau al apararii. Prima cu degetele desfacute, mana încordata, prinsa bine de trunchi, trunchiul gros ca un rezervor de pasiuni, infipt pe picioare care ii dau stabilitate. Barbatul si femeia aceasta au cerut langa ei si alti oameni cu alte gesturi. A urmat gestul implorarii, al neputintei, al durerii, al imbratisarii… Am lucrat doi ani cautand sa ma apropii de gestul spaimei… Nu trebuie sa fii un bun cunoscator de oameni ca sa descopri ca fiecare om poarta cu sine o "fiara". Ne sperie cel mai mult cand o descoperim in noi si cand ne dam seama ca nu o putem controla, iar de alungat este imposibil… Laboratorul meu este identic cu laboratorul oricarui sculptor. Atelierele noastre sunt la fel si, poate, nu foarte diferite de cele ale unui coleg din Grecia antica. Avem aceleasi gesturi, facem aceeasi truda, cream cu aceeasi bucurie. Ne leaga atât de multe, incat deosebirile nu se pot discerne. Iar daca exista deosebiri, despre ele vorbesc, mult mai bine, lucrarile."
"Laboratorul meu este identic cu laboratorul oricarui sculptor."